Mountain biking, tu şi copilul tău – recomandări şi aspecte bine de ştiut despre motivaţie, planificarea traseelor, echipament şi tehnici de conducere a bicicletei

Ce poate fi mai frumos decât să-ţi urmezi pasiunea alături de copilul tău? Prin mountain biking - ciclismul montan - acest aspect înseamnă să faceţi mişcare în natură şi să trăiţi împreună aventuri mici şi mari, momente care vor rămâne în amintire pentru totdeauna: fie că este vorba despre primul traseu parcurs cu cel mic, despre un picnic însorit într-un peisaj montan impunător sau despre zâmbetul ştrengăresc şi larg de pe faţa copilului tău când reuşeşte pentru prima oară să te depăşească pe traseu, lăsându-te în urmă într-un nor de praf.

Îţi dezvăluim aici cum să-i stârneşti copilului entuziasmul pentru mountain biking şi tot ce trebuie să ştiţi - tu şi copiii - referitor la această formă de mişcare.

De ce este mountain biking o activitate atât de benefică pentru copilul tău?

Copiii sunt curioşi din fire şi le place să-şi petreacă vremea în natură, dacă au parte totodată de joacă şi de distracţie. Mountain biking-ul îi oferă copilului oportunitatea perfectă de a face mişcare în aer liber şi de a-şi satisface din plin pofta de joacă. Această activitate stimulează calităţile motorii şi intelectuale ale copilului, cum ar fi capacitatea de reacţie, coordonarea, menţinerea echilibrului, mobilitatea, perseverenţa, creativitatea şi puterea de concentrare.

În ciclismul montan copilul uită de stresul de la şcoală sau de cel social, deoarece mersul pe bicicletă în natură limpezeşte mintea şi asigură eliberarea unei cantităţi considerabile de hormoni ai fericirii.

În plus, copilul îşi testează limitele, învaţă să-şi evalueze realist experienţa şi riscurile. Chiar şi căderea de pe bicicletă face parte din acest proces de învăţare. Important este să-ţi fereşti copilul de accidente mai grave, folosind un echipament adecvat, şi să discuţi cu el despre cum ar fi putut evita diferite căderi. Copiii cărora li se permit aceste experienţe de mişcare, în condiţii de siguranţă (cu echipament de protecţie şi pe teren adecvat), sunt în general mai puţin expuşi riscului unui accident, deoarece învaţă să-şi adapteze comportamentul la propria experienţă şi la circumstanţele în care se află, chiar şi în alte domenii.

În plus, bucuria produsă de mountain biking consolidrează încrederea în sine a copilului: acesta realizează ce a obţinut cu forţe proprii şi este mândru, pe bună dreptate, de performanţa sa. Laudele sincere, primite de la mama sau tata sunt, evident, întotdeauna binevenite. ;)

Nu în cele din urmă, excursiile comune de mountain biking consolidează relaţia dintre părinţi şi copii şi contribuie la unitatea familiei.

La ce vârstă este pregătit copilul pentru un traseu de mountain biking?

Momentul ideal pentru debutul în mountain biking depinde de motivaţia copilului tău, de abilităţile lui motorii şi de înălţimea copilului. Unii copii pot încântaţi de mountain biking încă de la cinci, sau chiar de la patru ani. Nu uita însă că, la această vârstă, copilul trebuie să înceapă cât mai uşor şi mai lent cu putinţă, deoarece doar de la aproximativ şase ani aparatul locomotor s-a dezvoltat suficient pentru ca tendoanele şi muşchii să poată face faţă unor solicitări mai intense.

Cum îi stârneşti copilului entuziasmul pentru mountain biking?

Copilului trebuie să-i placă mountain biking-ul. Să-i placă chiar enorm de mult. O condiţie importantă în acest sens este o bicicletă MTB potrivită şi cât mai uşoară posibil; bicicletele prea mari sau prea grele îi strică pur şi simplu buna dispoziţie. De aceea, greutatea bicicletei MTB n-ar trebui să depăşească zece kilograme (sau puţin peste zece kilograme, dacă are furcă cu suspensie) – acest aspect garantează o plăcere maximă şi îi permite biciclistului să facă mici salturi.

În plus, noi, cicliştii pasionaţi, n-ar trebui să uităm că scopul principal este să le transmiţi copiilor bucuria de a merge pe bicicletă, ceea ce presupune din partea adulţilor o mare flexibilitate şi renunţarea la unele ambiţii exagerate, deoarece...

… este important traseul şi nu destinaţia!

Va fi greu să-l motivezi pe copil cu un traseu montan de anduranţă. Un traseu de mountain biking parcurs împreună ar trebui să fie mai degrabă o vizită pe un tărâm fermecat al aventurii, cu numeroase oportunităţi de joacă şi numeroase descoperiri. O oprire pe malul unui râu şi un mic baraj construit împreună şi o baie cu picioarele în apă, o baie într-un lac sau câteva pietricele aruncate care sar ca o broscuţă, un picnic delicios servit la soare, peştere misterioase, o stâncă perfectă pentru căţărat sau o pauză în pădure, la cules de castane sau ciuperci, reprezintă, cu siguranţă, ocazii interesante şi plăcute pentru copii. Traseele trebuie parcurse astfel într-un peisaj cât mai diversificat, dar nu în zone prea dificile. La început, trebuie să optezi pentru trasee mai scurte şi să-ţi faci timp şi pentru opriri neprevăzute, astfel încât excursia să fie cât se poate de relaxantă.

Pe ce trasee îţi poţi lua copilul fără probleme?

Numai tu singur poţi aprecia cât de bine pregătit este copilul. Pe lângă rezistenţă şi forţă, în general, un rol important îl are condiţia fizică din ziua respectivă : uneori copiii îşi pierd rapid forţa, iar alteori pare că nu obosesc câtuşi de puţin (oricât te-ai strădui în acest sens).

Nu de puţine ori, copiii reuşesc lucruri mai mari decât ne-am închipuit. Datorită fiziologiei lor, copiii sunt adevăraţi sportivi „de cursă lungă”: folosesc în primul rând grăsimile din corp ca sursă de energie, iar numărul de mitocondrii (generatoare de energie din celulele musculare) este mai mare decât la adulţi. Aşadar, dacă micului ciclist îi place activitatea pe care o face, deoarece traseul a fost ales special pentru el, îi oferă varietate şi îi trezeşte interesul, el poate încă de la vârsta de şase sau şapte ani să parcurgă cu uşurinţă 20 - 30 km, fără ca măcar să-şi dea seama.

Trebuie totuşi să faci multe pauze mai scurte în locul unei pauze lungi; deşi copiii au din fire o mare rezistenţă, preferă deseori să pedaleze la maxim, după care începe să-i doară burtica de foame, astfel încât se impune refacerea rezervelor de energie. La momentul la care le apare un triunghi alb în jurul gurii şi nasului, este cazul să faci următoarea pauză de masă, fiindcă acesta este un semn sigur de epuizare a copilului.

De aceea, în fiecare excursie, oricât de scurtă ar fi, este obligatoriu să iei cu tine mâncare şi băuturi în cantităţi suficiente – un baton de musli, fructe tăiate felii sau un sandviş pot reface rapid rezerva de energie consumată.

Bicicleta potrivită...

Cel mai important lucru la cumpărarea unei biciclete este să alegi un model MTB uşor, pentru copii, cu dimensiuni adecvate acestora. Poţi obţine o bicicletă de mică greutate nu doar alegând un cadru uşor, ci şi renunţând la suspensii, pentru că, mai ales la copiii mai mici sau mai firavi, amortizoarele nu au niciun avantaj substanţial, aceştia având o greutate prea mică. Pentru o amortizare corespunzătoare sunt suficiente cauciucurile uşoare, late, iar acestea – în funcţie de greutatea ciclistului şi de suprafaţa de rulare – pot fi folosite cu o presiune ceva mai redusă a aerului. În plus, loviturile şi şocurile pot fi amortizate cu o tehnică specială de conducere a bicicletei, folosind propria „suspensie” a copilului: mâinile şi picioarele. ;)

Abia pentru copiii cu o greutate de aprox. 25 - 30 kg are sens să alegi o bicicletă MTB cu furcă cu suspensie, specială pentru copii, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă o funcţionare simplă, să răspundă bine şi la solicitări reduse şi să poată fi ajustată la greutatea ciclistului şi la terenul pe care circulă.

Cadrul cu suspensie spate (numit şi „amortizor”) de la aşa-numitele biciclete cu suspensie completă sau „fullies” are o greutate şi mai mare şi, atâta timp cât copilul nu participă încă la concursuri, sau nu foloseşte frecvent trasee dificile de downhill, această greutate suplimentară este nejustificată în comparaţie cu disconfortul produs de o bicicletă grea.

Motivul pentru care bicicleta copilului nu trebuie să fie prea mare şi care este de fapt mărimea potrivită - vezi aici.

Pe lângă greutatea şi mărimea bicicletei, mai contează şigeometria şi ergonomia acesteia: cadrul nu trebuie să fie doar mai mic decât la bicicletele MTB pentru adulţi, ci trebui să dispună şi de o supraînălţare (distanţa dintre ţeava superioară şi inghinal când copilul stă cu roata între picioare şi cu ambele picioare pe sol), de o poziţie de şedere, de un ampatament şi un unghi de direcție care să corespundă proporţiilor şi nevoilor copilului.

Astfel, ţeava superioară joasă îi va permite copilului în situaţii periculoase, în care trebuie să reacţioneze rapid, să coboare în siguranţă, fără să cadă de pe bicicletă. În schimb, dacă ţeava superioară este prea înaltă, există pericolul ca, în momentul în care trebuie să coboare brusc de pe bicicletă, copilul să se agaţe de ţeavă cu piciorul.

În poziţia de şedere joasă centrul de greutate este coborât, iar poziţia este stabilă, în timp ce bicicleta cu ampatament mare (distanţa dintre axele roţilor) rulează mai stabil. Combinaţia celor două criterii îl ajută pe copil să se deplaseze în siguranţă pe bicicletă, un lucru important pentru ca cel mic să se simtă bine în şa şi să considere că mountain biking-ul este ceva plăcut.

… componente speciale pentru copii...

Anumite componente, cum ar fi şaua, frânele, mânerele de ghidon, maneta de frână, pedalierul, pipa de ghidon, schimbătorul de viteze şi transmisia trebuie concepute special pentru copii, ceea ce înseamnă adaptate forţei şi anatomiei acestora.

Aceasta înseamnă, în concret, că maneta de frână , de exemplu, trebuie să poată fi fixată uşor de o mână mică, iar modul de acţionare să poată fi adaptat individual.

În plus, frânele trebuie să poată fi acţionate eficient, fără o forţă prea mare, astfel încât, pe porţiunile lungi de pantă, copilul să nu obosească repede; frânele cu discîndeplinesc aceste cerinţe, motiv pentru care reprezintă o opţiune bună pentru bicicletele MTB pentru copii.

Mânerele de ghidon trebuie să fie cât mai înguste posibil, pentru ca cei mici să le poată cuprinde bine şi să nu alunece uşor.

În ceea ce priveşte schimbarea vitezelorla bicicletele MTB pentru copii, cel mai bun sfat este să alegi un angrenaj pedalier simplu (cu o foaie de lanţ), cu şapte până la nouă trepte şi un raport mare de transmisie, care permite o varietate ridicată de utilizări, deoarece angrenajele cu două foi i-ar stresa pe copii la această vârstă şi i-ar distrage de la lucrurile mai importante.

La bicicletele MTB pentru copii se poate renunţa fără probleme şi la pedalele cu clic, la care încălţămintea se fixează cu aşa-numitele „cleats”. În situaţia în care copilul trebuie să sară repede de pe bicicletă, va putea să ia piciorul mai repede şi mai uşor de pe aşa-numitele pedale plate (sau pedale cu platformă) . La bicicletele MTB, aceste pedale sunt prevăzute cu pini (ştifturi mici de metal) sau cu dinţi, care împiedică alunecarea pantofului pe pedală.

… bicicleta trebuie fie şi cool!

Este clar că bicicleta trebuie să arate cool şi să fie pe placul copilului! De aceea, prin alegerea bicicletei împreună cu copilul, vei face primul pas spre entuziasmarea lui faţă de cel mai frumos hobby din lume.

Echipamentul potrivit

Pentru a reduce pericolul de accidentare, copilul are nevoie de un echipament potrivit traseului pe care-l parcurge. Echipamentul de bază pentru mountain biking cuprinde, înainte de toate, o cască perfect aşezată pe cap.

Deoarece forma capului diferă de la un copil la altul, trebuie să încerci mai multe căşti până vei găsi una care i se potriveşte perfect. Forma perfectă, perniţele detaşabile, rotiţa pentru strângerea corectă a căştii, elementul de protecţie la ceafă, aerisirea bună şi greutatea cât mai redusă reprezintă caracteristicile esenţiale ale unei căşti bune pentru copii. În mod suplimentat, ar fi un mare avantaj dacă micul ciclist ar putea să-şi pună singur casca şi să şi-o fixeze corect. Bineînţeles că nu poţi neglija nici aspectul căştii - ar fi ideal dacă l-ai lăsa şi pe copil să-şi aleagă casca preferată, ca să nu mai ai discuţii când va trebui să şi-o pună.

Se uită deseori un lucru care ar trebui să facă parte obligatoriu din echipamentul de bază: ochelarii de ciclism pentru copii , care trebuie să fie cât se poate de comozi (!). Aceasta deoarece praful, pietricelele şi insectele intrate în ochi pot afecta rapid vederea, pot irita ochii şi pot provoca chiar accidente în momentul în care copilul ridică mâna de pe ghidon din reflex, pentru a le scoate din ochi.

Mâinile trebuie şi ele protejate corespunzător pe un traseu de mountain biking, deoarece, de obicei, la căderea de pe bicicletă, acestea sunt primele care vin în contact cu terenul sau cu taluzul. O pereche bună de mănuşi cu degete integrale nu numai că fereşte copilul de zgârieturi şi înţepături, ci asigură şi prinderea corectă a ghidonului.

Copilul ar trebui să dispună şi de protecţii adecvate (numite şi protecţii soft ) pentru genunchi, tibii şi coate. Important este în acest caz confortul ergonomic ridicat: protecţiile pentru copii trebuie să fie moi, să se pună şi să se scoată cu uşurinţă şi să stea bine pe corp, fără să le limiteze mişcările şi fără să alunece. Dacă protecţiile nu prezintă aceste calităţi, s-ar putea ca micul ciclist să le respingă, fiindu-i neplăcute şi chiar supărătoare şi, în cel mai bun caz, să le accepte doar protestând.

După ce micul ciclist s-a obişnuit bine cu bicicleta şi începe să facă ture şi prin bikepark, va trebui să poarte şi protecţie la ceafă (Neck Brace) o protecţie de spate,) eventual şi pantaloni de impact (crash pants) şi o cască integrală de faţă (fullface), echipament care îi va proteja corespunzător coloana vertebrală, bărbia, buzele, dinţii şi nasul.

Tehnici de rulare pentru micii ciclişti

Cu bicicleta şi echipamentul potrivit puteţi porni acum la drum. Dar, înainte să iasă pe traseu, copilul trebuie să cunoască regulile principale de conducere a bicicletei. Lucrurile merg şi aici cel mai bine, dacă se fac în joacă şi cu bună dispoziţie. De aceea, în cele ce urmează, îţi vom arăta ţie şi copilului tău câteva exerciţii distractive şi simple, pe care ar trebui să le efectuaţi într-un spaţiu suficient de larg, ferit de circulaţia rutieră.

  • Poziţia de bază („Gorila”): („Gorila”): mersul pe bicicletă în picioare este o condiţie de bază pentru a putea înainta în siguranţă în teren. În poziţia de bază, braţele pedalelor se află pe orizontală, un picior este în faţă, iar celălalt în spatecorpul se sprijină pe pedale, călcâiele sunt coborâte, astfel încât pedala să se încline puţin, ciclistul priveşte înainte. Această poziţie de bază poate fi practicată şi în joacă în felul următor: îi spui copilului să-şi imagineze că merge cu bicicleta ca o gorilă, o dată spre stânga şi o dată spre dreapta, sau să se facă mare de tot şi apoi mic de tot. În acest timp, copilul trebuie să afle cu care din picioare se simte mai bine în faţă.
  • Poziţia downhill: („poziţia focii”): tot în joacă se poate exersa şi poziţia necesară în timpul coborârii de pe munte (downhill). Urcă-te pe bicicletă şi imită o focă, după care întreabă-l pe copil dacă poate să facă şi el la fel: pentru aceasta, împinge centrul de greutate al corpului cât se poate de mult spre spate şi ţine braţele uşor întinse. Cu cât mai înclinată este panta, cu atât mai departe spre spate trebuie să stai. Prin deplasarea alternativă a centrului de greutate înainte şi înapoi (împinge şezutul cât mai în spate în şa), îi arăţi astfel copilului câtă libertate de mişcare are pe bicicletă.
  • Cursa melcilor: păstrarea echilibrului este un lucru de o importanţă esenţială pe traseele de mountain biking. Un exerciţiu simpatic, care se poate practica în grup, este reprezentat de „cursa melcilor”, care constă în parcurgerea unei anumite distanţe cu cea mai mică viteză posibilă. Cine ajunge ultimul la destinaţie, câştigă! Pe un teren uşor înclinat, în timpul acestei curse se poate exersa nu numai păstrarea echilibrului, ci şi frânarea. Dacă tot vorbim despre frâne: la mountain biking, frânele ar trebui acţionate doar cu unul sau două degete, astfel încât copilul să poată ţine bine ghidonul cu mâna, fără să-i alunece.
  • La cules cu bicicleta:: un exerciţiu excelent şi interesant pentru stimularea dexterităţii şi capacităţii de coordonare a mişcărilor copilului îl constituie ridicarea unor obiecte de la sol, în timp ce acesta merge cu bicicleta. Este bine să înceapă cu un exerciţiu uşor, urmat apoi de unele mai grele; exemplu: pune la început o sticlă mare de plastic pe o găleată răsturnată şi spune-i copilului să o ridice din mers şi să o pună apoi într-o altă găleată. În următoarea fază, pune sticla pe pământ, apoi schimbă sticla cu una mai mică sau cu alte obiecte corespunzătoare, cum ar fi o minge de tenis.
  • Slalomul pe bicicletă:: slalomul pe bicicletă se poate exersa pe un traseu marcat cu conuri sau cu creta, într-o pantă uşor înclinată. Traseul trebuie parcurs în poziţia de bază, fără a atinge conurile sau marcajele realizate cu creta. Important: copilul trebuie să stea permanent în poziţia de bază şi să privească mereu înainte, fiindcă odată cu rotirea capului se iniţiază şi manevra de viraj.
Pentru pregătirea unor trasee mai dificile, sau doar pentru a-şi reaminti cele învăţate, merită să participe întreaga familie şi la un curs de ciclism, organizat de un antrenor calificat în mountain biking. La astfel de cursuri se prezintă lucruri importante pentru siguranţa ciclistului şi se efectuează exerciţii foarte utile. Cu o astfel de pregătire poţi fi sigur că toţi cei cu care vei face traseul dispun de acelaşi nivel tehnic şi ştiu ce au de făcut. În plus, participarea întregii familii la un astfel de curs de ciclism este în sine o experienţă grozavă şi palpitantă, care uneşte familia şi mai mult.

Şi acum, sus pe bicicletă şi distracţie plăcută!

Descoperă bicicletele MTB
Derulați până sus
Fișierele de tip cookie ne ajută să oferim o experiență mai bună. Folosind serviciile noastre, sunteți de acord cu termenii nostri de utilizare a fișierelor de tip coockie.  Mai multe informații